In The LaLaLand[:X]: noiembrie 2010

!!La multi ani de Sfantul Andrei!!

Astazi,30.11.2010, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Apostol Andrei…M-am gandit la colegul meu Andrei Cristian si la colega mea Andreea si am zis sa le urez “LA MULTI ANI!”..Si va urez tuturor celor ce poarta acest nume “LA MULTI ANI!”

Sa vorbim despre viata Sfantului…
"Am aflat pe Mesia, Care se tălmăceşte Hristos" (Ioan 1#41)

Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Ga

lileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in graba, ci, in fiecare, zabovind si rabdand multe Impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Traditie, mai stim ca Sfantul Andrei a avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei". Dumnezeului nostru slava!

La multi ani Cristi si Andreea!!Va iubesc!!:X:X:X!!

READ MORE...

Mica fetita…(partea I,cap I)

INTRODUCERE
In aceasta povestire eu imi propun sa scriu despre ceva ce va v-a tine cu sufletul la gura si sper sa devina ca un fel de roman….
Cu dragoste,prietenilor mei…
PARTEA I-Visul Fetitzei
CAPITOLUL 1- Inceputul

Simtea ca sa sufoca…Ca nu mai are aer…Era coplesita de emotii…Nu mai avea rabdare…Nu mai avea stare…Dupa un lung timp de asteptari….In sfarsit urma ea….Era randul ei…Nu ii venea sa creada..Era foarte fericita…Era timpul in care in sfarsit arata lumii cine este defapt…Era randul ei…Timpul ei…Totul parea perfect…Fara sa stie ca incetul cu incetul….foarte domol….se indrepta spre visul ei…Visul de a deveni o actrita…Se indrepta cu pasi mici si timizi dar foarte increzatori…A intrat in actiune…Ochi ei mari,caprui si foarte curiosi priveau totul detaliat…Juriul o privea cu placere…Ii zambeau parca spund sa nu mai aiba emotii…Oamenii si-au dat seama ca era un copil bun…Este vorba despre Elena cu porecla Lena,o fetita micuta cu pielea alba ca spuma laptelui,cu parul negru si lung ca cerul noptii,cu ochii caprui care furau inima oricui…De aceasta data ochii au furat si inima juriului…

Dar cine ar putea intelege ceva daca nu o iau de la inceput??…Era trei mai 1997 cand mama a simtit ca va naste si….Opppssss!!Scuze nu trebuie sa o iau chiar de la inceput =))…Era o zi de toamna aurie dar foarte friguroasa…Lena,mica fetita,era la scoala..Scoala era foarte dotata si frumoasa exact ca un templu al invatamantului…Ca toti elevii avea si ea o materie care o ura dar incetul cu incetul a invatat sa o iubeasca…Nu era o eleva foarte buna…Dar nici proasta nu era…Ridica mana la ore si se straduia sa invete cat mai multe,pacat insa ca ii se facea somn de pe la a II-a ora….A descoperit ca in clasa a VII-a e foarte obositor…Cum ziceam era o toamna aurie….Toamna si-a intins covorul auriu de frunze care cad din pomi ca niste fulgi de nea…Era o Joi…O zi,pe care fetita abia astepta sa se termine deoarece urma ziua ei favorita si anume Vineri…Ii placea deoarece stia ca e ultima zi de scoala dar cel mai mult ii placea deoarece vinerea se faceau party-uri la scoala,bineinteles cu anumite ocazi….

Joia avea matematica…dar va amintesc faptul ca,avea si ea ca orice elev o materie pe care o ura…Din fericire,la matematica,avea o profesoara care se straduia sa invete copilul nu ca un profesor care le zice si gata….crede ca intelege….Era o profesoara foarte buna,dupa parerea fetitei dar nu ati vrea sa auziti parerile celorlalti colegi……Deoarece Lena era bolnava si nu a fost la o lucrare trebuia sa fie ascultata dar ca sa vezi…Dumnezeu a ajutat-o….Nu ca nu ar fi invatat,ea s-a pregatit si era sigura ca va lua zece…Nu a ascultat-o pentru ca mai era un elev pe care doamana de matematica avea draci..adica prea se “imbolnavea” cand trebuie…Si l-a ascultat pe el..Noi ceilati trebuie sa ne vedem de matematica noastra….Mai exact colegul Lenei, Cristi rezolva problemele la tabla ca un adevarat matematician…. Cand deodata cineva ciocane la usa cineva…Cu toti suntem atenti si……

TO BE CONTINUED(Va rog sa imi spune-ti daca va placut primul capitol si daca vreti sa mai continui/Scuze pentru ca inca nu am bagat dialog)

READ MORE...

Floarea varstei….

De ce le este dor oamenilor aprope cel mai mult??Care este floarea varstei??Cand simtim ca lumea este a noastra??Cand ne putem imagina inexplicabilul??Cand avem cea mai bogata imaginatie??Cand plutim si credem in vise??Cand ne este lumea mai draga??Cand putem vedea doar binele caci raul il descoperim mai tarziu??Cand suntem cei mai inocenti??……Ei bine…..Un raspuns clar si la obiect…..Ar putea fi….”Cand suntem copilasi” sau mai simplu “Copilaria”.

Varsta la care totul e posibil si la care visam cu toti sa ramanem este copilaria.Floarea vieti,cand abia am ajuns pe lume,cand inca nu stim nimic si mai important cand inca nu stim raul in lume…Copilaria cel mai mare dor al omului…Primul mare pas in viata…Cand cineva sau ceva ne apara de tot raul din lume…Parca sufletul de copil atat de inocent este protejat de tot ce este rau…Copil esti atunci cand stii numai sa zambesti,stii numai sa razi,stii numai sa visezi,stii numai crezi fara sa ai propria opinie si mai ales esti copil atunci cand auzi mereu “O sa intelegi cand te faci mai mare” si apoi te intrebi “Ce sa inteleg?”….Ei bine,odata ce varsta isi spune cuvantul chiar incepi sa intelegi ce inseamna sa plangi,ce inseamna sa ai probleme,ce inseamna sa cazi,ce inseamna sa crezi avand propiile opinii,ce inseamna sa alegi intre lucrurile dragi tie,cat de grea e viata,cum sunt oamenii defapt….adica intelegi ce inseamna raul,vezi si cealalta parte a lumii,tu ca si copil crezand ca viata e doar un joc dar o veselia afli parca prea brusc ca defapt nu este asa…Odata ca incepi sa realizezi cruda realitate si lumea ce te inconjoara nu mai esti copil…Incetul cu incetul observi fiecare colt plin de rautate…Si cand realizezi ca nu mai esti copil si iti dai seama ca era mai bine sa fi copil deoarece stiai dor ce e bine si frumos…..Este deja mult prea tarziu…Nu mai poti decat sa iti doresti sa dai timpul inapoi dar nu se mai poate…Dar ca adult trebuie sa te bucuri de partea frumoasa sa fi optimist si sa speri ca totul va fi bine si sa speri ca lumea poate fi mai buna exact asa cum era in copilarie

La sfarsit eu cred ca desi toti copii spun “Abia astept sa fiu mare” iar adulti spun” Ce n-as da sa fiu iar copil”….cred ca cel mai bine e sa fi copil si din fericire in ziua de azi eu si multi alti copii beneficiaza de conditi moderne de viata si vreau sa le multumesc parintilor mei pentru ca mi-au oferit tot de imi trebuie:hrana,internet(cel mai important=)) dar cel mai si cel mai important mi-au oferit dragoste si afectiune.VA IUBESC:X!!Si promit a cel putin eu voi ramane copil si va sfatuiesc si pe voi sa ramaneti copii……VA IUBESC!!!:X:X:

Ramaneti copii…

READ MORE...

Poezie I

READ MORE...

Prietenie….Prieteni…Prieteni mei

V-ati intrebat macar o clipa:”Oare,ma pot baza pe cineva?”.Daca da…eu as vrea sa va dau raspunsul:”Da,te poti baza pe cel mai bun prieten.”

Prieteni,Friends,Amigos,Ընկերներ,Freunde,Amis……In orice limba acest cuvant,din milioanele ce exista ,este printre cel mai important.Va da-ti seama sau nu chiar este foarte important….
Teoretic grupul de prieteni este un grup:mic,secundar…..Pot exi

sta relatii negative sau pozitive.Prietenia este mai importanta de atat.Este urmatorul grup unde ne ducem dupa familie…Este grupul care ne ajuta sa invatam lucruri noi dar cel mai mult,sa te linistesti sufleteste. O persoana care are secrete , la un moment dat nu mai poate tine secretul in sine, asa ca trebuie sa faca ceva,sa il spuna……….unu prieten ADEVARAT!
‘’Ce este acest pr

ieten adevarat”?”Oare mai exista asa ceva”?”Cum pot sa imi dau seama ca este un prieten bun?”…..Ei bine, cred ca aceste intrebari sunt prin mintea voastra.Un prieten adevarat,pentru mine,este o persoana foarte importanta pe care ma pot baza mereu…..Este cea mai “rara floare”din lume…..Adevarat, in lumea de azi plina de rautate,barfe...si altele,prieteni adevarati nu prea mai exista.Dar undeva,in sufletul vostru sper sa gasesc aceasta sursa de spereanta…..sper sa gasesc un prieten adevarat.
Iar acum este momentul adevarului,stai si te intrebi:”Oare eu sunt un prieten adevarat”?”Eu am prieteni adevarati”?”I-am gresit prietenului meu”?”Daca da…cum pot sa ma revansez”?”Am fost un prieten adevarat cu toata lumea”?….si alte intrebari misterioase pe care mintea umana le produce surprinzator………

Ca orice om normal din lumea asta infinita , plina de mistere si

de intrebari fara raspuns….am avut si eu clipe cand am fost nervoasa,cand am plans,cand am ras,cand am fost trista,cand am fost bolnava,eram sigura ca pot face totul de una singura.Dar defapt nu puteam .Eram speriata,nu stiam pe ce drum sa o iau,si apoi ….ghici ce ,am avut prieteni adevarati care m-au ajutat sa trec cu bine peste orice,care m-au ascultat,care m-au sprijinit ,care mi-au aratat drumul corect si pe care ii iubesc[:x] as vrea sa le multumesc din tot sufletul meu ca au fost acolo pentru mine:•emm•,Andreea,Amalya_Pisicutza,Lexu,IsSu,Rally,Dana,Simona,Cristi,Cipri,Dorin,Alin,Augustin,Adi…..si altii inclusiv tu,cel ce citesti acest articol….
Cand am facut acest blog mi-am dorit sa cunosc oameni noi,sa cunosc prieteni adevarati….Sper ca si tu vrei sa ai mai multi prieteni deci….eu sunt noul tau prieten ADEVARAT.

Prietenia….o floare rara

READ MORE...